joi, 24 ianuarie 2019

Nebuloasele - Outters 4 si Sh2-129

      Foarte putin vizibile, dar totusi cu o dimensiune aparenta mare pe cerul noptii nebuloasele Calamar catalogata ca Outters4 si SH2-129 cunoscuta si sub numele de nebuloasa Liliacul Zburator sunt protagonistele acestui spectacol cosmic.
      Descoperita acum doar 7 ani, de astrofotograful francez Nicholas Outters, nebuloasa Calamar are o forma bipolara si este vizibila doar in emisile ALBASTRE VERZUI ale Oxigenului ionizat. Distanta pana la aceasta nu este determinata cu exactitate, la fel ca si natura acestei nebuloase. Date mai recente sugereaza ca Outters 4 ar putea fi localizata in interiorul nebuloasei de emisie SH2-129, vizibila si ea in aceasta fotografie pe frecventa Hidrogenului ionizat (cea ROSIE in fotografie), la aproximativ 2300 ani lumina. Se banuieste ca aceasta nebuloasa bipolara a luat nastere ca o ejectie a stelelor masive din centrul nebuloasei (un sistem triplu - HR8119). Astfel dimensiunea reala a nebuloasei ar putea fi de aproximativ 50 de ani lumina.


      Am mai fotografiat nebuloase putin luminoase: Nebuloasa Cocoon si Capul de Vultur,  au fost doua tinte foarte dificile, insa nu am intalnit o nebuloasa al carei contur sa fie complet invizibil in cadrele individuale de 30 de minute. Primele urme vizibile ale nebuloasei Outters 4, le-am observat abia dupa 5 ore !!! de expunere. Nebulozitatea de Hidrogen este putin mai luminoasa, insa nici ea nu este facila. Ce sa zic dupa primele doua nopti am constientizat dificultatea proiectului si mi-am stabilit noi linii de urmat. Astfel am reusit sa adun 29,5 ore de informatie Oxigenul ionizat si 20,5 ore de expunere pentru Hidrogen. In total 50 de ore, aceasta devenind cea mai lunga expunere de pana acum.
      Iata si un cadru de oxigen calibrat ce prezinta urme mai mult imaginare ale nebuloasei si un colaj cu pasi importanti ai procesarii.


      Vara aceasta a fost foarte prolifica din punctul de vedere al capturilor: in august si septembrie am reusit sa pozez un total de peste 90 de ore de expunere, pentru doua tinte. Am fost surprins sa vad ca vremea mi-a permis sa termin atat de repede proiectul nebuloasei Valul de 46 de ore si in concediul de la inceputul din septembrie in Grecia, am inceput aceasta noua tinta.
      Uff ce curat este cerul in tarile din jurul Marii Mediterane...  Intr-o singura saptamana peste 40 de ore fara cusur, probabil cele mai bune capturi ale mele de pana acum... Au existat si minusuri: luna era in descrestere insa in primele zile avea peste 80% luminozitate si am fotografiat putin, numai in Ha... De altfel majoritatea cadrelor de Hidrogen au fost facute cu luna sus pe cer, fapt ce a redus SNR-ul pentru acest canal. La polul opus au fost capturile pentru oxigen, facute integral in absenta lunii (capturile de oxigen sunt mult mai poluate luminos de prezenta lunii pe cer), in partea a doua a concediului cand luna scazuse dupa al doilea patrar.


      Sistem: DDM 60, FSQ85, Moravian G3 16200, Astrodon Ha si O3, fara ghidaj.   Expuneri : 10x30' cumuland un total de 50 ore.

Salut

duminică, 16 decembrie 2018

Cometa 46P/ Wirtanen

      Zilele acestea sunt speciale. Pe nesimtite, deasupra norilor grosi, trece o cometa foarte aproape de pamant. Nu este nici cea mai lumionoasa, nici cea mai frumoasa, nici cea mai apropiata din cele care ne-au vizitat, insa si asa, un asemenea fenomen este destul de rar. Din multitudinea de comete ce se plimba in sistemul solar, doar o mica parte trec pe langa noi la o distanta relativ mica. Se afla in aceasta perioada la mai putin de 12 milioane de kilometri, cam de 30 de ori distanta pamant luna.
      Nucleul cometei este mic in dimensiune, un pietroi de doar 1,2 km in diametru. Coada si norul gazos din jurul nucleului, de culoare albastru verzuie, sunt semnificativ mai mari, ele crescand atunci cand cometa se apropie de soare si scazand in dimensiune odata cu cresterea distantei.



      Am pornit plin de speranta sa pozez aceasta cometa si coada ei, fix inainte de inceperea ninsorilor... Insa probabil am cam intarziat, coada terminandu-se pana am ajuns eu acolo. Ce cometa este aia fara coada... Este desigur o gluma, in aceasta perioada, in ciuda apropierii de pamant, coada cometei nu este vizibila, ea gasindu-se fix in spatele nucleului. Poate peste cateva luni, pe masura ce se indeparteaza de noi, perspectiva se va schimba si coada cometei va fi vizibila in toata splendoarea sa.
      Expunerile le-am inceput pe data de 13-XII inainte de ora 22:00 si pret de vreo 4 ore am urmarit-o cum se misca printre stele. Am facut expuneri de 5 minute pentru cometa si de 30" pentru stele.

Setup: ASA DDM60, FSQ85, Moravian G3-16200, Filtre RGB -Baader.

Salut     

duminică, 2 decembrie 2018

Nebuloasa Valului

      Aflata la 1500 de ani lumina distanta de noi, nebuloasa Valul este rezultatul exploziei unei supernove acum aproximativ 5000 de ani. Desi steaua a fost distrusa, norul de praf si gaze rezultat in urma exploziei face un veritabil spectacol cosmic. Unda de soc si gazele expulzate se deplaseaza cu o viteza incredibila (1,4 mil km/ora) si comprima gazele stationare din spatiul interstelar ionizandu-le si pe acestea, ele stralucind in culori superbe din spectrul vizibil. Cu o dimensiune de 8o de ani lumina, nebuloasa ocupa o arie cu diametrul de 3 grade pe cerul noptii, in constelatia Lebada.

 
      Am facut aceste capturi, pe parcursul a doua luni, intre 20 iunie - 19 august 2018 si spre deosebire de captura din 2017 ce cuprindea doar o parte a acestei nebuloase, acum folosid un senzor CCD mai mare, am reusit sa incadrez intr-un singur panou aproape toata nebuloasa. Am fost nevoit sa incep capturile destul de tarziu datorita unui cires ce obtura o parte mare din orizontul estic ( pana la 60 de grade altitudine), asa incat in luna iunie, o ora de captura pe noapte era tot ceea ce puteam spera. Mi-am propus ca aceasta sa fie una ultima data cand abordez aceasta tinta si din acest motiv, sa incerc sa capturez aproximativ 15 ore pentru Hidrogen si inca 15 ore pentru Oxigen. Insa vremea a fost foarte buna in aceasta vara si mi-a permis (nesperat) sa achizitionez inca 15h si pentru canalul de Sulf. Este prima data cand am ocazia sa lucrez cu filtrele de banda ingusta pe 3 canale si totodata cand pentru o imagine am depasit limita de 45 ore capturate. Este prima dintre capturile mele ce nu are defecte, stele alungite, reflexii, etc,  asa ca asteptarile mele pentru aceasta imagine au fost mari.



        Privind in urma cele 2 imagini rezultate, remarc cu bucurie ca aceastea sunt de departe, cele mai clare dintre toate imaginile de pana acum, cu procesarea cea mai atenta si mai curata. Cele doua versiuni sunt rezultatul compunerii celor 3 canale in modul in care ochiul nostru ar vedea aceasta nebuloasa daca ar avea o sensibilitate mai mare (varianta a doua) si in paleta Hubble: Sulful - rosu, Hidrogenul - verde si Oxigenul - albastru. Desi paleta Hubble, cea in culori false nu este in concordanta cu culorile reale ale nebuloasei, este utila in evidentierea distributiei gazelor.

       Sistem: DDM 60, FSQ85, Moravian G3 16200, Astrodon Ha, O3 si S2, fara ghidaj.   Expuneri : 92x30' cumuland un total de 46 ore.
Salut





joi, 12 aprilie 2018

Ic443 - Nebuloasa Meduza (Jellyfish)

     Nebuloasa Meduza Ic443 (in engleza Jellyfish, a nu se confunda cu nebuloasa Meduza - sh 2-274), este o nebuloasa de supernova aflata in constelata gemenilor. Aflata la aproximativ 5000 de ani lumina distanta nebuloasa a luat nastere odata cu explozia unei stele gigante. Nu se stie cu precizie cand a avut aceasta explozie estimarea fiind intre 3000 si 30000 de ani.
Spre deosebire de alte nebuloase de supernova, ca Simeis 147,  nebuloasa Crab, sau nebulosa Valul unde se obeserva o expansiune circulara a materiei rezultate in urma exloziei, nebuloasa Ic443 prezinta un efect de compresie dinspre vest spre est - coltul stanga sus al imaginii.
     Steaua foarte luminoasa de la baza este Eta Geminorum (Propus).


     Imaginea este o compozitie HOO, procesata cu tehnica tone mapping. Timpul total de expunere este de 16,2 ore,  in subexpuneri de 20 si 30 de minute, capturate in feb 2017 si ian 2018.
Sistem: DDM 60, FSQ85, FLI 8300, Moravian G3 16200, Baader Ha si Astrodon Ha, Astrodon O3.

Salut

joi, 28 septembrie 2017

Messier 101

       Galaxia M101, este una dintre vecinele galaxiei noastre, aflata la distanta de doar 25 milioane de ani lumina. Aproximativ 170 000 ani lumina in diametru este aproape de doua ori mai mare decat galaxia noastra, fiind una din galaxiile mari ce pot fi observate cu un telescop de amatori.


     As putea spune ca este galaxia a carei forma ma fascineaza. In fiecare primavara de cand am telescopul, am poposit cateva nopti asupra ei in fiecare an. Am remarcat cu placere ca imaginile deveneau tot mai profunde si mai detaliate. Luminozitatea de suprafata este scazuta si evidentierea bratelor exterioare reprezinta o provocare ce m-a motivat de fiecare data. Dupa imaginea din 2012 cu aceasta galaxie ( de care am foarte multumit ) am continuat si in 2013 la Lisa sa adun cadre RGB si in 2014, tot la Lisa, dar de data aceasta in luminanta cu camera CCD.




        Au trecut 3 ani de cand am facut aceste capturi si abia acum am reusit sa ma motivez in a procesa imaginea. Compozitia cuprinde cadrele din 2014 in luminanta capturate cu CCD-ul, cadrele din 2013 si 2012, cu DSLR-ul fiind folosite doar pentru culori.

Sistem: DDM 60,EQ6 Pro, Losmandy G11, Newton 8", FLI 8300, Canon 1000dac, astronomik CLS.
Exp: Luminanta 500'; + 678 RGB  -> - Total  19.6 h.
Salut

joi, 27 iulie 2017

Nebuloasa Valul de Est

       Aceasta nebuloasa este compusa nori de gaze incalzite si ionizate. Aflata in constelatia Lebada, este una dintre cele mai cunoscute nebuloase de supernova. Explozia ce a generat acest spectacol cosmic a fost aproximativ acum 5000 de ani si datorita relativei apropieri de pamant, ea se intinde pe o suprafata de aproximativ 9 grade patrate pe cerul noptii. Distanta de pamant a acestei supernove este de aproximativ 1500 ani lumina. In compozitia sa cele mai bogat reprezentate elemente sunt hidrogenul, oxigenul si sulful. Este si o sursa foarte puternica de raze X.


     Datorita noptilor foarte scurte de vara, imaginile au fost capturate pe parcursul a 8 nopti din august 2016 si iunie 2017. In total sunt 14 ore de Ha si 5 ore de O3 in subexpuneri de 30'.
Sistem: DDM 60, FSQ85, FLI 8300, Baader Ha si Baader O3.
Salut

duminică, 21 august 2016

Nebuloasa Cocoon

     Desi poate ca nu pare, aceasta imagine este capodopera primilor mei 6 ani de astrofotografie. Este proiectul caruia i-am dedicat cel mai mult timp si energie: 3 ani, 5000km parcursi pentru a poza 18 de nopti in cele mai izolate locuri,  peste 42 ore de expunere si  69 de ore de procesare.

Nebuloasa Cocoon este o nebuloasa de emisie/reflexie din constelatia Lebada. Se gaseste la o distanta de aproximativ 4000 ani lumina de pamant si in centrul ei un roi de stele e sursa de energie a intregului spectacol cosmic. O nebuloasa de reflexie albastra si nebuloasa intunecata creaza un caleidoscop de culori. Are o dimensiune de 15 ani lumina in diametru si privita dinspre pamant este inseparabila de nebuloasa intunecata Barnard 168. Praful  acestuia inconjoara roiul  si se proiecteaza spre vest formand o coada lunga de cateva grade. In spatele acestor nebuloase se gasesc nori de hidrogen ce devin vizibili doar dupa o foarte lunga expunere fotografica.


Din cauza poluarii luminoase omniprezenta in Europa, fotografierea unor nebuloase cu o luminozitate de suprafata atat de mica devine cu fiecare an ce trece tot mai dificila.

Planul initial din 2014 a fost sa fac toate capturile din locurile cu cerul cel mai negru accesibil mie. Cu toate acestea semnalul parea ca se strange prea greu dar decat sa abandonez proiectul, am prelungit perioada de achizitie. Astfel achizitia am facut-o in 2014 si 2015 perioada de in care am facut aproximativ 5000km pentru a poza pe cel mai bun cer de la noi.
Sunt 42,5 de ore pe 5 canale dintre care 29.5h sunt de Ha.
Multumesc lui Lucian Hudin pentru filtre Baader pe care mi le-a imprumutat pentru acest proiect.

Sistemul folosit:
Newton 8'', ASA KORRR2, FSQ85, ASA DDM60,  FLI ML8300,  TS OAG, Lodestar, filtre Baader
Exp: Luminanta 7h; + 6,5h RGB   +29,2h  Ha> - Total  42,5 h.

 Fotografia a fost aleasa amateur astronomy picture of the day AAPOD  - 10 octombrie 2016

sâmbătă, 11 iunie 2016

Cone, blana vulpii si pomul de craciun

Ce au au în comun: un con, blana unei vulpi, și un pom de Crăciun?  
Pai toate acestea apar grupate în constelația unicornului (Monoceros). Acest spectacol cosmic se afla la 2.700 de ani-lumină distanță, un caleidoscop de nebuloase de emisie rosiatice cu nori de praf interstelar negru. In mijlocul cadrului este un roi de stele in forma unui pom de craciun cu codul de catalog NGC 2264. In centrul imaginii se afla steaua Variabila S Mon, cufundata intr-o ceata albastruie. Vulpea si Conul sunt vizibile in stanga respectiv deasupra reflexei albastre.





Aceasta este prima poza in narrowband bicolor pe care am terminat-o. Obiectul este unul de dificultate mare asa ca planul a fost sa-l fotografiez tot sezonul de iarna pentru a strange cat mai multe ore de expunere. Am inceput achizitia la jumatatea lui octombrie 2015 si la jumatatea lui ianuarie inca pozam... Din 14 nopti petrecute sub cerul liber in acest interval am avut 10 cu cer stabil, in care  cel putin un cadru a fost reusit.
Intr-un final expunerea finala a fost 16h pentru Ha si 8 h pentru O3, in subexpuneri de 20' si 30'.
Setup: DDM 60, FSQ85, FLI 8300, Baader Ha 7nm si astronomik O3 10nm(?).
Multumesc lui Iosif Bodnariu pentru filtrul O3 astronomik
 





Procesarea e facuta in Pixinsight si Photoshop.
E disponibila pentru printuri de pana la 1m la cerere.
Salut

vineri, 15 aprilie 2016

Telescopul din dotare

De cand  am inceput postarile in acest blog, postarile au fost la subiect cu un caracter oarecum impersonal, descrieri scurte ale obiectelor pozate, poze mai mult sau mai putin reusite si cateva detalii despre captura. Insa as putea scrie cat de importanta e astronomia pentru mine si cat de pasionat sunt. 


Pentru inceput petrec sub cerul liber aproximativ 50 de zile pe an. De multe ori raman toata noaptea treaz visand sub cerul instelat. Vara prefer sa merg "in transhumanta" de obicei pe varful Mutelui Mic sau Muntele Semenic, cele doua piscuri din "vecinatate" in general in toate noptile senine din perioada lunii noi. Acolo este paradisul astronomului amator: pasunea alpia moale este cea mai buna saltea si de multe ori am ramas hipnotizat de frumusetea cerului noptii.
Calea Lactee vizibila de la un orizont la altul, din pacate nu poate fi observata decat in locurile foarte izolate datorita poluarii luminoase, iar in Romania aceasta inseamna doar zona Carpatilor si in Delta.


In restul anului sunt in vecinatatea casei, de fapt 12 km de casa exact la limita la care conul de poluare luminoasa a Resitei se diminueaza. Aici Calea Lactee e inca vizibila pana la un unghi de 45 de grade deasupra orizontului.
Din cand in cand cu alti cativa astronomi, mai mult sau mai putin dedicati, petrec cateva zile /nopti la "Star-Party"-uri. Alteori o groaza de nebuni vin de la sute de kilometri distanta pentru a poza cerul noptii intr-un loc mai mult sau mai putin inspirat. Atunci poiana se umple de telescoape si noaptea o groaza de oameni vorbesc pe intuneric...
Pozele sunt facute de Sabin in 2014 la cea mai reusita dintre aceste party-uri la Lisa in apropierea orasului Fagaras.


Nebunia nu se opreste aici am o camera plina de telescoape si prin mana mi-au trecut de-a lungul timpului 5 monturi si 6 telescoape si 5 camere foto. O groaza de adaptoare de toate culorile... bine majoritatea negre, lasere verzi vizibile noapte pentru "pointing" si rosi pentru colimare, etc. Cele mai dragi imi sunt cele facute de mana mea; si nu sunt putine, ce mai sunt dedicat celei dea doua profesii zi si noapte.


Ultima poza este cu sistemul actual luneta Takahashi fsq85 EDX, luneta lui Sabin William Optics Megrez 90, ccd FLI ML8300, roata filtre Starlight Express si o montura ASA DDM60 Pro.

Salut


luni, 15 februarie 2016

O noapte foarte rece

Intotdeauna am fost pasionat de timelapse-uri. Problema lor este ca intotdeauna mi-au parut prea scurte cateva secune/zeci de secunde. Atunci cand depaseau un minut pareau repetitive si ma plictisesc cumplit. 
Asa ca e foarte importana compozitia. Inca nu am gasit o solutie la a doua problema, insa prima se rezolva cu o pregatire buna, o perspectiva buna asupra cerului noptii si o baterie foarte mare ce poate sustine aparatul foto pentru o noapte intreaga...

Pentru o noapte de pozat un time lapse nu poate depasi 40 de secunde. Cum asa? Cu o poza la 30" rezulta 120 poze/ora adica doar 5 secunde dintr-un timelapse. Deci cam 8 ore sunt 40" de film...

Una peste alta acesta este cea mai reusita incercare din aceasta iarna.
De preferat a fi vizualizat pe youtube 1080p.



Aparatul este Canon 100D cu obiectiv Samyang 8mm fisheye. Expunerile au fost pe AV cu diafragma setata la f3.5 si au variat de la 2" cand luna era sus pe cer la 30" dupa apus.