Foarte putin vizibile, dar totusi cu o dimensiune aparenta mare pe
cerul noptii nebuloasele Calamar catalogata ca Outters4 si SH2-129
cunoscuta si sub numele de nebuloasa Liliacul Zburator sunt
protagonistele acestui spectacol cosmic.
Descoperita acum doar 7 ani, de astrofotograful francez Nicholas Outters, nebuloasa Calamar are o forma bipolara si este vizibila doar in emisile ALBASTRE VERZUI ale Oxigenului ionizat. Distanta pana la aceasta nu este determinata cu exactitate, la fel ca si natura acestei nebuloase. Date mai recente sugereaza ca Outters 4 ar putea fi localizata in interiorul nebuloasei de emisie SH2-129, vizibila si ea in aceasta fotografie pe frecventa Hidrogenului ionizat (cea ROSIE in fotografie), la aproximativ 2300 ani lumina. Se banuieste ca aceasta nebuloasa bipolara a luat nastere ca o ejectie a stelelor masive din centrul nebuloasei (un sistem triplu - HR8119). Astfel dimensiunea reala a nebuloasei ar putea fi de aproximativ 50 de ani lumina.
Am mai fotografiat nebuloase putin luminoase: Nebuloasa Cocoon si Capul de Vultur, au fost doua tinte foarte dificile, insa nu am intalnit o nebuloasa al carei contur sa fie complet invizibil in cadrele individuale de 30 de minute. Primele urme vizibile ale nebuloasei Outters 4, le-am observat abia dupa 5 ore !!! de expunere. Nebulozitatea de Hidrogen este putin mai luminoasa, insa nici ea nu este facila. Ce sa zic dupa primele doua nopti am constientizat dificultatea proiectului si mi-am stabilit noi linii de urmat. Astfel am reusit sa adun 29,5 ore de informatie Oxigenul ionizat si 20,5 ore de expunere pentru Hidrogen. In total 50 de ore, aceasta devenind cea mai lunga expunere de pana acum.
Vara aceasta a fost foarte prolifica din punctul de vedere al capturilor: in august si septembrie am reusit sa pozez un total de peste 90 de ore de expunere, pentru doua tinte. Am fost surprins sa vad ca vremea mi-a permis sa termin atat de repede proiectul nebuloasei Valul de 46 de ore si in concediul de la inceputul din septembrie in Grecia, am inceput aceasta noua tinta.
Uff ce curat este cerul in tarile din jurul Marii Mediterane... Intr-o singura saptamana peste 40 de ore fara cusur, probabil cele mai bune capturi ale mele de pana acum... Au existat si minusuri: luna era in descrestere insa in primele zile avea peste 80% luminozitate si am fotografiat putin, numai in Ha... De altfel majoritatea cadrelor de Hidrogen au fost facute cu luna sus pe cer, fapt ce a redus SNR-ul pentru acest canal. La polul opus au fost capturile pentru oxigen, facute integral in absenta lunii (capturile de oxigen sunt mult mai poluate luminos de prezenta lunii pe cer), in partea a doua a concediului cand luna scazuse dupa al doilea patrar.
Sistem: DDM 60, FSQ85, Moravian G3 16200, Astrodon Ha si O3, fara ghidaj. Expuneri : 10x30' cumuland un total de 50 ore.
Aceasta imagine a fost AAPOD in 25 august 2019, AAPOD-ul cu numarul 4.
Descoperita acum doar 7 ani, de astrofotograful francez Nicholas Outters, nebuloasa Calamar are o forma bipolara si este vizibila doar in emisile ALBASTRE VERZUI ale Oxigenului ionizat. Distanta pana la aceasta nu este determinata cu exactitate, la fel ca si natura acestei nebuloase. Date mai recente sugereaza ca Outters 4 ar putea fi localizata in interiorul nebuloasei de emisie SH2-129, vizibila si ea in aceasta fotografie pe frecventa Hidrogenului ionizat (cea ROSIE in fotografie), la aproximativ 2300 ani lumina. Se banuieste ca aceasta nebuloasa bipolara a luat nastere ca o ejectie a stelelor masive din centrul nebuloasei (un sistem triplu - HR8119). Astfel dimensiunea reala a nebuloasei ar putea fi de aproximativ 50 de ani lumina.
Am mai fotografiat nebuloase putin luminoase: Nebuloasa Cocoon si Capul de Vultur, au fost doua tinte foarte dificile, insa nu am intalnit o nebuloasa al carei contur sa fie complet invizibil in cadrele individuale de 30 de minute. Primele urme vizibile ale nebuloasei Outters 4, le-am observat abia dupa 5 ore !!! de expunere. Nebulozitatea de Hidrogen este putin mai luminoasa, insa nici ea nu este facila. Ce sa zic dupa primele doua nopti am constientizat dificultatea proiectului si mi-am stabilit noi linii de urmat. Astfel am reusit sa adun 29,5 ore de informatie Oxigenul ionizat si 20,5 ore de expunere pentru Hidrogen. In total 50 de ore, aceasta devenind cea mai lunga expunere de pana acum.
Vara aceasta a fost foarte prolifica din punctul de vedere al capturilor: in august si septembrie am reusit sa pozez un total de peste 90 de ore de expunere, pentru doua tinte. Am fost surprins sa vad ca vremea mi-a permis sa termin atat de repede proiectul nebuloasei Valul de 46 de ore si in concediul de la inceputul din septembrie in Grecia, am inceput aceasta noua tinta.
Uff ce curat este cerul in tarile din jurul Marii Mediterane... Intr-o singura saptamana peste 40 de ore fara cusur, probabil cele mai bune capturi ale mele de pana acum... Au existat si minusuri: luna era in descrestere insa in primele zile avea peste 80% luminozitate si am fotografiat putin, numai in Ha... De altfel majoritatea cadrelor de Hidrogen au fost facute cu luna sus pe cer, fapt ce a redus SNR-ul pentru acest canal. La polul opus au fost capturile pentru oxigen, facute integral in absenta lunii (capturile de oxigen sunt mult mai poluate luminos de prezenta lunii pe cer), in partea a doua a concediului cand luna scazuse dupa al doilea patrar.
Sistem: DDM 60, FSQ85, Moravian G3 16200, Astrodon Ha si O3, fara ghidaj. Expuneri : 10x30' cumuland un total de 50 ore.
Aceasta imagine a fost AAPOD in 25 august 2019, AAPOD-ul cu numarul 4.
Salut
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu