Nebuloasa Mormolocilor

 Nebuloasa Mormolocilor (tadpoles) este localizata in costelatia Auriga undeva in vecinatatea nebuloasei Steaua in Flacari (flaming star)... ard in flacari :).  Este localizata la aproximativ 12000 de ani lumina de pamant. O nebuloasa de emisie, bogata in hidrogen, ca majoritatea nebuloaselor ce le-am pozat pana acum.

      Este prima imagine realizata si terminata cu newtonul ASA-10N  si trebuie sa recunosc ca imi lace sa lucrez cu el. calitatea cadrelor a fost peste ceea ce eram obisnuit, FWHM pe cadrele de Hidrogen fiind 3,7 arcsec/pixel, iar pe cele de Oxigen sub 3,5 arcsec/pixel. 

In trecut valorile pentru newtonul de 200mm valorile erau peste 4,5arsec/pixel, iar pentru tak fsq85 peste 5 arcsec/pixel.

Sistem: DDM 60, ASA 10N, Moravian G3 16200, Astrodon Ha si O3, cu ghidaj.   Expuneri de 10'' cu un total de 20  ore.

Salut

Noul telescop

      E timpul sa povestesc si despre schimbari. Nu despre tehnica de procesare, ci despre instrumente. Dupa 4 ani in care m-am jucat cu luneta Takahashi FSQ85, am indraznit sa fac pasul inainte spre sistemul foto de vis.  Este vorba de un newton de 250mm produs de Astrosysteme Austria.

      Pentru mine este un vis devenit realitate, acesta fiind telescopul la care visez de aproape 10 ani, de cand am avut ocazia sa fac un tur al fabricii lor, in  orasului Linz - Austria. Este un telescop cu o constructie foarte solida: tub de fibra de carbon 8mm grosime, extrem de stabil termic si mecanic oglinda parabolica f3,8 cu distanta focala de 950mm.iar focalizatorul este solid ca o stanca. Corectia optica este realizata de corectorul Wynne de 3 tzoli ce este si un reducator pana la 910mm... stiu prea multe informatii tehnice :)

      La final iata si o poza de la una dintre cele mai interesante intalniri ale astronmilor la care am participat - Lisa in 2018. Instrumentele mele - tak fsq85 este in zona centrala a imaginii in planul 2.

 

 

Salut

Nebuloasa Semilunei

         Nebuloasa Semilunei este parte a norului molecular din constelatia Lebada. Aflata la aproximativ 500 de ani lumina, este vizibila in conditii favorabile si cu ochiul liber prin telescop. Forma ei se datoreaza vantului solar al stelei Wolf-Rayet VR 136, ce deformeaza materia eliberata atunci cand steaua a devenit o giganta rosie. Este foarte interesant faptul ca cele doua canale de Ha si OIII au semnal foarte diferit, oxigenul fiind ca un val peste filamentele fine de pe canalul de Hidrogen. Se afla la doar 2 grade de steaua Sadr. Deasupra semilunei este nebuloasa " Bula de Sapun," una dintre cele mai recent descoprite nebuloase (2007).

    Cadrele au fost achizionate in 2020 cu doua telescoape Megrezul lui Sabin si noul telescop ASA 10N de 250mm pentru detalile crescent-ului.

  Sistem: DDM 60, WO megrez 90 si ASA 10N, Moravian G3 16200, Astrodon Ha si O3, fara ghidaj.   Expuneri de 10', 20' si 30' cu un total de 37,3  ore.

     Imaginea a fost aleasa AAPOD pe data de 04 ianuarie 2021, AAPOD-ul cu numarul 6

Nebuloasa din jurul stelei Sadr

      Aceasta este o nebulozitate difuza din vecinatatea stelei Sadr (Gamma Cygni). Aflata in centrul cruci constelatiei Lebada, aceasta stea este una dintre cele mai mari stele vizibile cu ochiul liber pe cerul noptii.

In jurul sau este o nebuloasa uriasa difuza ce include si nebuloasa Fluturelui vizibila in poartea superioara a imaginii,  putin mai departe nebuloasa Semilunei ( Crescent ) si cateva alte nebuloase intunecate.

            

          Cadrele au fost achizitionate in 2019 in vara pe terasa... Este prima imagine realizata cu luneta mostenita de la Sabin Fota - William Optics Megrez 90mm. Luneta este un dublet apocromat cu distanta focala de 565mm, putin mai mare decat Takahashi FSQ85. Corectia este buna, mai ales pe canalul de Oxigen3, destul de spectaculos pentru un dublet...

      Sistem: DDM 60, WO megrez 90, Moravian G3 16200, Astrodon Ha si O3, fara ghidaj.   Expuneri de 30' cu un total de 25,6  ore.

Nebuloasa Simeis 147

 

     Nebuloasa Simeis 147 este o nebuloasa ce a luat nastere din explozia unei supernove. Ea se gaseste intre constelatiile Auriga si Taurul.

     Descoperita destul de recent, in 1952 de Observatorul Astronomic din Crimeea, este o nebuloasa mare in dimensiunei aparenta  - aproximativ 3 grade si cu luminozitate de suprafata foarte scazuta. Are o varsta estimata la aproximativ 40000 de ani. 

 

         Cel mai ambitios proiect de pana acum, este si cea mai mare nebuloasa pe care am pozat-o. Datorita dimensiunilor mari ale nebuloasei, am nevoit sa fac un colaj si mai mare decat cel precedent, al nebuloasei Inima si Sufletul, cu 4 panouri. Problemele au fost la "cusaturi", insa dupa o prelucrare astrometrica atenta rezultatul alinierii a fost invizibil. Capturile le-am facut intre 2018 si 2020. Este fotografia de ramas bun pentru Takahashi FSQ85...

    Sistem: DDM 60, FSQ85, Moravian G3 16200, Astrodon Ha si RGB, fara ghidaj.   Expuneri : de 10' 20' si 30' cumuland un total de 60 ore.

Salut

Inima si Sufletul

        Nebuloasele Inima si Sufletul sunt nebuloase de emisie ce se gasesc la aproximativ 7500 ani lumina distanta, undeva in constelatia casiopeea. Compuse din gaze de hidrogen oxigen si sulf ce sunt responsabile pentru nuantele rosii, albastre si portocalii vizibile si in imagine. Forma lor este data de vantul solar al stelelor puternice din centrul nebuloasei.

      Cadrele au fost achizitionate in 2018 si 2020, imaginea fiind un mozaic compus din doua panouri. Nu am o experienta bogata in procesarea unor colaje ca acesta, imaginea fiind doar al doilea mozaic (primul este rozeta din 2013)  pe care l-am facut si trebuie sa recunosc ca am gasit foarte cronofag algoritmul de lipire al celor 2 cadre.

      Sistem: DDM 60, FSQ85, Moravian G3 16200, Astrodon Ha si O3, fara ghidaj.   Expuneri de 30' cu un total de 30 ore.

      Imaginea a fost aleasa AAPOD pe data de 2 decembrie 2020, AAPOD-ul cu numarul 5                            

Nebuloasele - Outters 4 si Sh2-129

      Foarte putin vizibile, dar totusi cu o dimensiune aparenta mare pe cerul noptii nebuloasele Calamar catalogata ca Outters4 si SH2-129 cunoscuta si sub numele de nebuloasa Liliacul Zburator sunt protagonistele acestui spectacol cosmic.
      Descoperita acum doar 7 ani, de astrofotograful francez Nicholas Outters, nebuloasa Calamar are o forma bipolara si este vizibila doar in emisile ALBASTRE VERZUI ale Oxigenului ionizat. Distanta pana la aceasta nu este determinata cu exactitate, la fel ca si natura acestei nebuloase. Date mai recente sugereaza ca Outters 4 ar putea fi localizata in interiorul nebuloasei de emisie SH2-129, vizibila si ea in aceasta fotografie pe frecventa Hidrogenului ionizat (cea ROSIE in fotografie), la aproximativ 2300 ani lumina. Se banuieste ca aceasta nebuloasa bipolara a luat nastere ca o ejectie a stelelor masive din centrul nebuloasei (un sistem triplu - HR8119). Astfel dimensiunea reala a nebuloasei ar putea fi de aproximativ 50 de ani lumina.

      Am mai fotografiat nebuloase putin luminoase: Nebuloasa Cocoon si Capul de Vultur,  au fost doua tinte foarte dificile, insa nu am intalnit o nebuloasa al carei contur sa fie complet invizibil in cadrele individuale de 30 de minute. Primele urme vizibile ale nebuloasei Outters 4, le-am observat abia dupa 5 ore !!! de expunere. Nebulozitatea de Hidrogen este putin mai luminoasa, insa nici ea nu este facila. Ce sa zic dupa primele doua nopti am constientizat dificultatea proiectului si mi-am stabilit noi linii de urmat. Astfel am reusit sa adun 29,5 ore de informatie Oxigenul ionizat si 20,5 ore de expunere pentru Hidrogen. In total 50 de ore, aceasta devenind cea mai lunga expunere de pana acum.
          Vara aceasta a fost foarte prolifica din punctul de vedere al capturilor: in august si septembrie am reusit sa pozez un total de peste 90 de ore de expunere, pentru doua tinte. Am fost surprins sa vad ca vremea mi-a permis sa termin atat de repede proiectul nebuloasei Valul de 46 de ore si in concediul de la inceputul din septembrie in Grecia, am inceput aceasta noua tinta.
      Uff ce curat este cerul in tarile din jurul Marii Mediterane...  Intr-o singura saptamana peste 40 de ore fara cusur, probabil cele mai bune capturi ale mele de pana acum... Au existat si minusuri: luna era in descrestere insa in primele zile avea peste 80% luminozitate si am fotografiat putin, numai in Ha... De altfel majoritatea cadrelor de Hidrogen au fost facute cu luna sus pe cer, fapt ce a redus SNR-ul pentru acest canal. La polul opus au fost capturile pentru oxigen, facute integral in absenta lunii (capturile de oxigen sunt mult mai poluate luminos de prezenta lunii pe cer), in partea a doua a concediului cand luna scazuse dupa al doilea patrar.

      Sistem: DDM 60, FSQ85, Moravian G3 16200, Astrodon Ha si O3, fara ghidaj.   Expuneri : 10x30' cumuland un total de 50 ore.

   Aceasta imagine a fost AAPOD in 25 august 2019, AAPOD-ul cu numarul 4.

Salut

Cometa 46P/ Wirtanen

      Zilele acestea sunt speciale. Pe nesimtite, deasupra norilor grosi, trece o cometa foarte aproape de pamant. Nu este nici cea mai lumionoasa, nici cea mai frumoasa, nici cea mai apropiata din cele care ne-au vizitat, insa si asa, un asemenea fenomen este destul de rar. Din multitudinea de comete ce se plimba in sistemul solar, doar o mica parte trec pe langa noi la o distanta relativ mica. Se afla in aceasta perioada la mai putin de 12 milioane de kilometri, cam de 30 de ori distanta pamant luna.
      Nucleul cometei este mic in dimensiune, un pietroi de doar 1,2 km in diametru. Coada si norul gazos din jurul nucleului, de culoare albastru verzuie, sunt semnificativ mai mari, ele crescand atunci cand cometa se apropie de soare si scazand in dimensiune odata cu cresterea distantei.

      Am pornit plin de speranta sa pozez aceasta cometa si coada ei, fix inainte de inceperea ninsorilor... Insa probabil am cam intarziat, coada terminandu-se pana am ajuns eu acolo. Ce cometa este aia fara coada... Este desigur o gluma, in aceasta perioada, in ciuda apropierii de pamant, coada cometei nu este vizibila, ea gasindu-se fix in spatele nucleului. Poate peste cateva luni, pe masura ce se indeparteaza de noi, perspectiva se va schimba si coada cometei va fi vizibila in toata splendoarea sa.
      Expunerile le-am inceput pe data de 13-XII inainte de ora 22:00 si pret de vreo 4 ore am urmarit-o cum se misca printre stele. Am facut expuneri de 5 minute pentru cometa si de 30" pentru stele.

Setup: ASA DDM60, FSQ85, Moravian G3-16200, Filtre RGB -Baader.

Salut     

Nebuloasa Valului

      Aflata la 1500 de ani lumina distanta de noi, nebuloasa Valul este rezultatul exploziei unei supernove acum aproximativ 5000 de ani. Desi steaua a fost distrusa, norul de praf si gaze rezultat in urma exploziei face un veritabil spectacol cosmic. Unda de soc si gazele expulzate se deplaseaza cu o viteza incredibila (1,4 mil km/ora) si comprima gazele stationare din spatiul interstelar ionizandu-le si pe acestea, ele stralucind in culori superbe din spectrul vizibil. Cu o dimensiune de 8o de ani lumina, nebuloasa ocupa o arie cu diametrul de 3 grade pe cerul noptii, in constelatia Lebada.

 
      Am facut aceste capturi, pe parcursul a doua luni, intre 20 iunie - 19 august 2018 si spre deosebire de captura din 2017 ce cuprindea doar o parte a acestei nebuloase, acum folosid un senzor CCD mai mare, am reusit sa incadrez intr-un singur panou aproape toata nebuloasa. Am fost nevoit sa incep capturile destul de tarziu datorita unui cires ce obtura o parte mare din orizontul estic ( pana la 60 de grade altitudine), asa incat in luna iunie, o ora de captura pe noapte era tot ceea ce puteam spera. Mi-am propus ca aceasta sa fie una ultima data cand abordez aceasta tinta si din acest motiv, sa incerc sa capturez aproximativ 15 ore pentru Hidrogen si inca 15 ore pentru Oxigen. Insa vremea a fost foarte buna in aceasta vara si mi-a permis (nesperat) sa achizitionez inca 15h si pentru canalul de Sulf. Este prima data cand am ocazia sa lucrez cu filtrele de banda ingusta pe 3 canale si totodata cand pentru o imagine am depasit limita de 45 ore capturate. Este prima dintre capturile mele ce nu are defecte, stele alungite, reflexii, etc,  asa ca asteptarile mele pentru aceasta imagine au fost mari.

        Privind in urma cele 2 imagini rezultate, remarc cu bucurie ca aceastea sunt de departe, cele mai clare dintre toate imaginile de pana acum, cu procesarea cea mai atenta si mai curata. Cele doua versiuni sunt rezultatul compunerii celor 3 canale in modul in care ochiul nostru ar vedea aceasta nebuloasa daca ar avea o sensibilitate mai mare (varianta a doua) si in paleta Hubble: Sulful - rosu, Hidrogenul - verde si Oxigenul - albastru. Desi paleta Hubble, cea in culori false nu este in concordanta cu culorile reale ale nebuloasei, este utila in evidentierea distributiei gazelor.

       Sistem: DDM 60, FSQ85, Moravian G3 16200, Astrodon Ha, O3 si S2, fara ghidaj.   Expuneri : 92x30' cumuland un total de 46 ore.

Salut

Ic443 - Nebuloasa Meduza (Jellyfish)

     Nebuloasa Meduza Ic443 (in engleza Jellyfish, a nu se confunda cu nebuloasa Meduza - sh 2-274), este o nebuloasa de supernova aflata in constelata gemenilor. Aflata la aproximativ 5000 de ani lumina distanta nebuloasa a luat nastere odata cu explozia unei stele gigante. Nu se stie cu precizie cand a avut aceasta explozie estimarea fiind intre 3000 si 30000 de ani.
Spre deosebire de alte nebuloase de supernova, ca Simeis 147,  nebuloasa Crab, sau nebulosa Valul unde se obeserva o expansiune circulara a materiei rezultate in urma exloziei, nebuloasa Ic443 prezinta un efect de compresie dinspre vest spre est - coltul stanga sus al imaginii.
     Steaua foarte luminoasa de la baza este Eta Geminorum (Propus).

     Imaginea este o compozitie HOO, procesata cu tehnica tone mapping. Timpul total de expunere este de 16,2 ore,  in subexpuneri de 20 si 30 de minute, capturate in feb 2017 si ian 2018.

Sistem: DDM 60, FSQ85, FLI 8300, Moravian G3 16200, Baader Ha si Astrodon Ha, Astrodon O3.

Aceasta imagine a fost AAPOD in 31 martie 2019, AAPOD-ul cu numarul 3

Salut